Nivelul politic este unul dintre domeniile în care procesul decizional în domeniul managementului riscurilor naturale este adesea caracterizat de lipsa unui fundament ştiinţific sau se fundamentează pe informaţii de cercetare incomplete. Decizia politică se produce, de multe ori, în situaţii în care faptele sunt nesigure, şi nu există un consens asupra valorilor fundamentale. Complexitatea şi diversitatea situaţiilor pe care sunt nevoiţi să le rezolve managerii autorităţilor publice de la orice nivel de decizie face ca, indiferent de capacitatea şi puterea de muncă a acestora, să fie puşi în situaţia de a ierarhiza în funcţie de priorităţi atât acţiunile, cât şi resursele umane şi materiale de care dispun.

În această ecuaţie complexă, rolul comunicării şi informării, în relaţia dintre structura de gestionare a riscului şi publicul larg, este crucial. Comunicarea cu publicul larg este intermediată în majoritatea cazurilor de către mass-media, iar probleme ca răspândirea zvonurilor, a ştirilor false, stăpânirea panicii sunt strâns legate de modul cum autorităţile reuşesc să se facă înţelese de către public şi de reacţia acestuia la cerinţele structurilor de management.

Plecând de la realitatea gestionării unor situaţii complexe, este absolut vital ca managerii să accepte că pentru public “ percepţia este realitate”. Pornind de la acest punct, legătura de comunicare cu exteriorul trebuie făcută pe baza principiului că îngrijorările, temerile şi întrebările trebuie privite prin prisma orizontului de percepţie a publicului şi nu a managerilor. Când oamenii cred că sunt în pericol, nu contează că autoritatea în exerciţiu declară că totul este sub control, că totul este în ordine. Ceea ce este necesar sunt acţiunile eficiente şi informaţiile din surse independente şi credibile, de regulă din imediata vecinătate. Poate că rezolvarea pare simplă, dar, în majoritate, managementul dă greş în acest punct deoarece priveşte problema prin prisma informaţiilor pe care le posedă şi nu prin prisma percepţiei publicului. În acest sens sunt edificatoare momentele Mihăileşti, Arad, Constanţa din anul 2004, sau modul în care au fost gestionate situaţiile de urgenţă declanşate de inundaţiile ce au afectat România în anul 2005. Informaţiile trebuie să fie însoţite de mesaje care să aibă la bază, în primul rând, aşteptările publicului şi nu numai ceea ce doreşte autoritatea să comunice.