Din perspectiva vulnerabilitatii seismice, pe plan mondial exista 4 modele de proiectare urbana: de pregatire (Fiedrich, 2004, a adaptat sistemul HAZUS pentru Bucuresti in cadrul proiectului german SFB461, propunand modelul EQ-RESCUE de decidere a zonelor de interventie), de mitigare (inexistenta pentru Bucuresti), de rezilienta (Bruneau et al., 2003, si de proiectul RISK-UE: Mouroux si Le Brun, 2006) si de refacere post-dezastru (inexistenta pentru Bucuresti). Proiectul RISK-UE a dezvoltat o metodologie modulara pentru evaluarea scenariilor de cutremur, luand in analiza impactului trasaturile distintive ale oraselor europene la nivel de cladiri, precum si organizarea lor functionala si sociala. Elementele au fost catalogate in conformitate cu rolul lor in sistem in perioade normale, de criza si de refacere. Aceasta analiza s-a facut si pe Bucuresti, dar secvential.Proiectul de fata se inscrie in directia trasata de RISK-UE, avand insa la baza o abordare mult mai complexa, fundamentata pe o conceptie holista asupra organismului urban si pe concentrarea celor mai buni specialisti, care sa acopere varietatea interactiunilor om-mediu, fiind, prin complexitatea sa si a fortelor implicate, o abordare de pionierat pe plan mondial.

Sub aspect conceptual, cu toate ca studiile de risc se structureaza la nivel mondial inca de la sfarsitul anilor 60, iar notiunea de perceptie a riscului, un indicator esential in analiza riscului si managementului situatiilor de criza, cat si in adoptarea anumitor politici si strategii de reducere a pericolului se impune inca din anii 1970, nu exista inca o abordare transversala si longitudinala care sa identifice complexitatea mecanismelor de coping om-mediu, oferind un algoritm dinamic de cuantificare a vulnerabilitatii complexe, variabila predictiva centrala in ecuatia riscului.

Mai mult...