Descriere

Fenomenul migraţiei forţei de muncă şi formarea publicului diasporic: impactul asupra spaţiului public şi practicilor instituţionale

- Elemente generale -

Proiectul abordează formarea şi impactul publicului diasporic asupra reconfigurării spaţiului public şi instituţional din România. În formularea acestei teme s-a luat în considerare un fenomen apărut în contextul pre şi post-aderării la UE: proliferarea comunităţilor de români din străinătate ca urmare a migraţiei forţei de muncă pe piaţa europeană.

Comunităţile de români reflectă emergenţa unei realităţi economice, socio-instituţionale şi culturale. În acelasi timp în jurul acestui fenomen se rearticulează imaginarul social referitor la identitatea naţională, imaginea de ţară şi la repertoriul de oportunităţi pentru individ şi societate. Implicaţiile includ deopotrivă ţara de origine şi teritoriul gazdă.

Noile comunităţi reprezintă un fenomen constitutiv al aşa-numitei europenizări a politicilor naţionale şi a culturilor publice. O evaluare curentă la nivelul teoriilor integrării, în mediile politico-mediatice şi în rândul opiniei publice subliniază distincţia dintre integrare şi realitatea comunitară . Schimbarea de statut nu coincide neaparat cu emergenţa unor logici sociale şi instituţionale , specifice normelor europene. Integrarea este un proces politico-decizional. În schimb, europenizarea sistemelor si a diverselor practici este un proces socio-institutional si cultural, nu întotdeauna predictibil şi măsurabil în timp şi ca intensitate. În acest context, fenomenul românilor care muncesc în străinătate nu mai poate fi abordat prin categorii clasice de tipul diaspora sau emigraţie (ambele noţiuni degajă ideea unor fenomene parţiale care afectează doar anumite sfere decizionale). E vorba de comunităţi active în ambele teritorii (teritoriul de provenienţă, respectiv, teritoriul - loc de muncă).

Această particularitate ridică problema construcţiei identitare a românilor care muncesc în străinătate - ca actor social aflat între două culturi complementare. În legătură cu acest aspect noţiunea de public diasporic - consacrată deja în literatura dedicată spaţiului public sau comunicării interculturale - se dovedeşte utilă întrucât indică o formă de vizibilitate în spaţiul public întemeiată pe diverse tipuri de ataşamente (culturale, teritoriale, etnice etc.).

Proiectul adoptă următoarea premisă: publicul diasporic constituie o resursă de mediere între diverse tipuri de spaţiu public (naţional, local, european); în acelaşi timp publicul diasporic poate indica o serie de practici de rezistenţă la acţiunea sistemelor autohtone. Practici, reprezentări şi situaţii sociale până de curând familiare dobândesc - în context transnaţional - noi dimensiuni. Se pune de aceea întrebarea în ce măsură media şi instituţiile se reconfigurează prin evidenţierea reprezentărilor şi a noilor probleme de societate generate de fenomenul diasporic. În ce masură fenomenul migraţiei forţei de muncă generează transformări structurale şi discursive la (i) nivelul spaţiului public mediatic şi (ii) al culturii instituţionale, respectiv, al instituţiilor care se ocupă cu circulaţia forţei de muncă? Ce tipuri de mecanisme publice sunt activate/create în vederea adaptării la situaţiile de interacţiune transnaţională ? Proiectul contribuie astfel la analiza conceptului de public diasporic si, implicit, la redefinirea notiunii de public in contextul comunicarii transnationale.